Proaspăt ieşit din coma intelectuală, Jamie se hotărăşte să mai scrie pe blogul ăla abandonat. Ehh… o să fie un drum lung, dar este plin de curaj şi răbare.
“Domnu doctor ma-ntelege, nu vrea sa ma lege
Mi.a prescris zile de kile de pastile, sperand ca-mi trece
Dupa zile de chin devin mai rece
Tensiunea-mi trece, vocile din cap nu vor sa-mi plece.”
Îmi iau pisică/motan. Cred că motan, dacă era fată numele ar fi fost Arya, dar acum tre să găsesc ceva inteligent în două săptămâni. Şi o să fie ok.
Ahh. Ce pula mea, m-am enervat, trebuia să mai scriu şi eu ceva, să mai intrig pe cineva să mai vedeţi şi voi sacadat ceva timp, dar vă iubeeeesc, pe toţi, câteodată chiar pe rând. Parol. Sunteţi orbi, dar vedeţi tot, let’s be friends. Trecem cu ignoranţă prin viaţă. CÂT CĂCAT POŢI SĂ MĂNÂNCI !? Mult, al dracu de mult, cu bascula. Nu suntem ignoranţi, suntem egoişti, tăcuţi, răi, dar noi iubim. Suntem liberi, ce pula mea, omul ghiulea…
Mai bine vă târaţi prin nisip…
Slăbuţ pentru atât timp de comă, nu ?
Aş putea să mai zic câteva căcaturi, dar sunt insignifiante, energia mea spirituală se focalizează pe altceva. Sunt prea fericit să stric ceva sau să sparg. Oale, poate. Eh.
Da-da! Lene mare, da. Cald afară, mai rămâne de discutat, negociat, alea-alea.
Păi am fost la Rânca. Wtf, dude ? Pe ce pseudo-planetă e aia !? Nu dragii mei, e pe undeva prin minunata şi incredibila Românica, da pe undeva prin … hmm, Parâng ? Eh, oricum, caterincă pe acolo, am mers cu un Toyota 4×4, la care ţin să spun că a fost foarte mişto maşina, dar îi lipsea ceva! Un mâner pe mjloc de care să te ţii, ca eu simţeam că sunt în aer, oricum, per total a fost foarte mişto. A plouat, a nins, a fost ceaţa, a fost soare, noroi, îngheţată, eclere home-made şi caşcaval pane. Nu, nu a fost o secvenţă din “Raining with meat balls”, pur şi simplu am mâncat îngheţată, eclere home-made şi caşcaval pane, printre multe altele ofc. Read the rest of this entry »
[pentru că lu' Eddie nu-i place când zic "da' bine mă" ]
Pentru că îmi place să fac ceea ce-mi spune inima, dar şi pentru că inima mea poate să fie imparţială.
Am avut parte de zile frumoase, dar am văzut şi ceaţa. Acum, hmmm am aprins farurile de ceaţă, se văd lucrurile mai limpede ( normal, din cauza farurilor de ceaţă ) şi acum ceaţa s-a risipit, farurile au fost stinse, dar unii au rămas cu avarii din cauză că nu au văzut pe ceaţă. Ce pot să spun ? I am what I am, şi faptul că distrug realităţi mă caracterizează şi nu o să mă schimb. Nu poţi decât să înţelegi că am un orgoliu imens şi că îmi place să mă joc cu focul mult prea mult ( şi la propriu şi la figurat ), m-am ars, dar am învăţat de unde să ţin băţul de chibrit.We all live in a dirty world…Aşa cum spune şi Ombladon, mă comport exemplar după standardele mele…
Oameni, vă iubesc, vă urăsc, vă fac să vă doriţi tot ceea ce puteţi avea, dar la aparenţe imposibil de atins.
Rollin’ the untouchable…
Normal că sunt o persoană complicată, doar eu mă complic, conştient sau inconştient. Eu am nevoie de puzzle-uri… sunt cu gândul prin pădure, dar cu ochii aţintiţi spre tine. Ehhh… Mă simt bine. Liniştit, undeva acolo, cuminte, liber să aleg în dependenţă şi cel mai important…[let there be silence]
Aşa. Zilele astea ? Superbe!
Pe bune, chiar a fost ok. Mai puţin faptul că a plouat şi că nu am fost la AC/DC, dar de ce să mint, nici nu m-am străduit să ajung, Zmonk a intrat fără bilet, deci puteam şi eu. Păi am dat teza la info luni şi mi-am cam băgat picioarele că ultima problemă nimeni nu a ştiut să o facă, iar mâine dau teza la engleză. Hit me.
Sunt un tip complex şi d’asta complexez multă lume.
Roşul irită taurii, eu irit cocalarii. :)
You’d rather imagine you can escape, instead of actually try. ‘Cause if you fail, then you’ve got nothing. So you’ll give up the chance of something real, so that you can hold on to hope. Thing is, hope is for sissies.
Nu am puteri speciale să menţin legături superficiale.
Ăsta-i un monolog, nu-ti bag un deget în ochi, îţi bag un ciob.
Sunt momente în viaţă în care e necesar să vrei să zâmbeşti şi să disperi până la trecerea în altă lume, am planurile în cap, doar atunci când pun capul pe pernă. Avem grame de ură în noi, dă-le afară.
Fericirea, nu este un film de scurt metraj. Este un film de lung metraj în care apar diferite stări…
Simt cum renaşte sentimentul naţional.
Ce faci mă ?
Eheem. Să ne ridicăm la cer…
Iar nu pot să scot nimic inteligent. Cu alţi ochi.
Aş trăi o mie de ani şi tot nu mi-ar ajunge.
Baftă.
Transhumanţă plăcută