Teoria Haosului…

Câteodată mă abţin să ţip, să ţip de fericire, de teamă, degeaba… Vreau să mă exteriorizez, să-ţi zic tot ce simt, tot ce vreau, tot ce îmi imaginez, prin tot ce m-ai făcut să trec, prin gânduri murdare, prin prietenii distruse, prin ipocrizie, printr-un război purtat cu mine. Mi-e teamă de eşec, dar şi de succes. Mi-e teamă de perfect, de ceva ce ştiu că apare, iar apoi poate dispărea oricând.

Vise? Câteodată mi-ar plăcea să se termine, să nu mai fiu masochist cu mine însumi… Sunt eu. Egocentric, narcisist, idiot, dar acest eu, acest eu infect ce este ţintuit de păreri ce nu au importanţă, acest eu gravitează în jurul unui principiu atât de simplu, încât nu există simplitate mai accentuată decât asta, la nivel de complexitate este mai simplu ca matematica, deşi pentru unii poate să fie cel mai greu lucru. Nu fac decât ceea ce îmi place şi ce vreau.

Dar de câte ori ţi s-a întâmplat să nu şti ce vrei? Să îţi fie frică de un răspuns şi să ocoleşti prin nimicuri ce-ţi dau speranţe. Hai muie. Şti exact ce vrei. Şti exact ce eşti, unde vrei să ajungi şi cum să o faci, doar că eşti prea ahtiat într-o mentalitate de autişti. Sugi mă, că asta nu e caterincă dură, e ceea ce spune sufletu’, ce descarc aici nu ai putea tu înghiţii niciodată.

Revenind la mine. Pentru că asta vreau, din cauza asta am blogul ăsta de căcat, că nu mă interesează cine mă citeşte, poate să nu mă citească nimeni, chiar nu-mi pasă, dar aici e locul meu unde liniştea este pretutindeni. Cine credea că liniştea poate să vină când zgomotul este pretutindeni? Vreau timp pentru mine, da. Cred că asta îmi trebuie pentru a îmi pune gândurile în ordine, alfabetică, numerică, indiană, germană, morţii-ei-de-ordine. Mă piş pe ea de simetrie. Nu cred că o să pot să fac exact ceea ce vreau cu adevărat, pentru că mereu mă sabotează gândul. Am avut atâtea ocazii, şti şi tu câte ocazii am avut, dar pula mea, mi-a fost târşă, am ţinut prea mult la tine. Sau poate sunt un laş şi am ţinut mai mult la mine decât la tine, dar ce contează? Şti? Pe bune, şti ce contează? Contează că eu mai fur o şansă,pe care nu am cum să o mai ratez, o să fie ultima strigare. Ultima voce, ultima săritură, dacă nici asta nu-mi iese… Nu o să se întâmple nimic. Exact. Fix nimic. O să continue până când mi se rupe mie complet sau până îmi sare gându’ la altceva.

Hai, că e 2.35 şi nu mi-e somn.
blablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablabla
blablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablabla
blablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablabla
blablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablabla
blablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablablabla

Ăsta nu e viciu, e direct supliciu!

Tatăl nostru care eşti în ceruri
Am uitat numele Tău
Am ucis împaratia Ta,
Fară voia Ta.
Cerul negru – aşa e şi pe pământ,
Pâinea noastră cea de toate zilele
Ne batem pe ea astăzi
Şi toţi profită de greşelile noastre
Şi nici noi nu iertăm greşiţilor noştri
Şi ne ducem cu toţii în ispita
Căci din noi izvorăşte tot ce-i rau.
Amin.

De la tot la tot, de la indiferenta la diferenta, de la evolutie la revolutie. Sau invers ? Hmm, cel mai usor. Indiferenta nu a omorat pe nimeni, asa sunt eu. Si toti se pupa-n pula si viata e roz. Sange bolnav ? Neah… doar o sustinere a unei evolutii conceptive in care principiile nu primeaza in fata self esteemului. Nu mai asculta, e prea usor… Nimeni nu se ineaca din ipocrizie.

Pofta de viata, pofta de trairi, chiar nu am chef de cacaturi. Cel putin nu azi, vorba unui batran. Azi nu. Ha. Fi pe picioare. Nu e dimineata, dar asta nu inseamna ca pofta de viata ar trebui suprimata. E firesc sa nu stai ascuns.

O zi buna, o dimineata plina de incoerenta, o seara placuta. Exista cuvantul incoerenta ? Guess that I don’t give a shit, ’bout nothing.

Am incercat sa joc azi baschet. Am jucat, dar dupa imi scuipam plamanii, cred ca frigul isi pune amprenta asupra faptului ca eu nu prea am mai facut sport. Frigul e de vina, nu eu. Mereu.

Vine sau trece.
Sunt incoerent in scris, si e ceata. In text. Afara nu mai e. Doar in text. Viata stiuta pe derost nu mai are rost, pe cine crezi ?

Cuvinte ce vindeca, cuvinte ce dau o speranta, cuvinte ce arata un adevar. Ah, nu prea intalnesti asa ceva mereu, nu ? Nu prea intalnesti peste tot o persoana care sa aiba ce sa-ti spuna in orice situatie, iar cel mai important… care sa aiba intotdeauna dreptate. Printre intrebari picurate intre stropi de nori, realizez ca totul tine de cuvinte, de la cuvinte incepe totul, la cuvinte se termina. Conteaza cum spui ceva, pentru ca eu pot sa fiu nesimtit in 100 de moduri si pot sa fiu dragut doar intr-un singur mod.

Sar ideile din cap, e un amestec de idei, de litere, de cuvinte in capul meu. Numai unele conteaza, conteaza doar ce spui. Rareori si ce gandesti. Imi pare rau daca te lasa textul in ceata, dar scriu cuvinte ce pot fi interpretate in functie de persoana, pentru ca poti sa vezi cuvintele mele ca fiind unele dure atunci cand ai nevoie de unele dure sau poti sa le vezi compatimitoare, dulci ca savarinele. Prin cuvinte poti sa controlezi, controlezi ce ? Controlezi faptele, controlezi reactiile, analizezi. Cuvinte ce vindeca.

Eu imi grabesc viata, ma grabesc sa aflu tot, sa stiu, sa invat, dar nu ma pot concentra pe ceva anume decat daca ma atrage ideea foarte mult. Oricum nu conteaza ce crezi acum, conteaza faptul ca tu poti atinge doar cu cuvintele o anumita karma, o anumita stare de spirit. Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte! Stop it! Cuvintele nasc zilele fricii, cuvintele pot fi o simpla mangaiere sau pot fi adevarate obuze ce iti zdrobesc fata. Accepta perversa sau ia atitudine. Cum ? Tu decizi.

Suferim ? Nu. Ne automutilam. Ne automutilam cu anumite idei, cu anumite cuvinte lansate de cineva ce ne macina. Cuvintele sunt greu de oprit, ca sageata albastra. Prin cuvinte poti sa faci ceea ce timpul nu ti-a permis. Cuvintele sunt singura modalitate de a pacali timpul. Panica e ca, acum, nici cine mai crede in ceea ce aberez eu aici, nu mai poate oferi niste argumente cu adevarat bune, niste argumente care sa te zdrobeasca sub greutatea lor morala. Ridic tonul ca un tenor… Ha! Cuvinte ? Da! Sunt cuvinte aruncate intr-o atmosfera inerta, dar sunt cuvinte interpretate, cuvinte ce te macina. Cum scapam de asta ? CUVINTECEVINDECA.

Asta este un postul in care eu imi declar iubirea oferita catre cuvinte. Pentru ca ele sunt de fapt si de drept zeii ce ne conduc. Nu au o religie, dar sunt deasupra oricaror vorbe de duh oferite de un batman preot corupt adus intr-o stare de evolutie conceptiva, fara a ne face sa credem intr-o lume spirituala…

Nu cu ochii poti vedea in intuneric.

Cuvinte ? Cuvinte… Da! Ideile ce-mi trec prin cap sunt doar niste repere, niste cuvinte ce nasc intrigi, pentru ca apoi sa se transforme in eventuale fapte, in eventuale proiecte. E ceata…

Asta e ceva ce nu vreau sa citesc dupa ce am terminat de scris, pentru ca o sa vrea sa modific.  E ceva ce trebuie tras asa cum iese. Trebuie facut cu zgomotul de fond, al melodiilor ce-mi inunda capul cu simple cuvinte… cuvinte adunate in idei.

Jamie.!Gh

Azi, sub influenţa melodiilor uşoare m-am hotărât să îmi ascut barda şi să încep să scriu pe blog, să scriu despre faptul că sunt anumite lucruri care calcă tot ceea ce înseamnă nervi şi care, de obicei, fac în aşa fel încât pelicula de apă care pluteşte deasupra paharului să dea pe afară, noi mereu reparăm ceva ce nu merită, te gândeşti la ceva anume ? Redundezi gestic ? Aici e ceva mai presus decât orice orgoliu, aici nu mai este vorba de un joc… Vulgarul va trece de nesimţire, spune-mi care au doar tupeu şi care au curaj, iau pixul de pe foaie pentru a trece de la capăt.

Eu nu sunt nici el, nici celălalt. Eu sunt Jamie, nenorocitul care a pus tot universul într-o singură realitate. Capul plecat sabia nu taie ? Dar când ai ridicat capul ţi-au pus sabia în coaie. Frumos… Vreau să fiu saturat de aceste căcaturi, că altfel nu le pot numi.

Da, vorbesc despre tine. Vorbesc despre faptul că ai ajuns să confunzi prietenii cu sclavii, cei care te ajută cu cei care ţi se pun în genunchi. Ai uitat cu cine vorbeai atunci când ceva te apăsa ? Sau cine îţi vorbea doar pentru a trece dintr-o stare în alta ? Ai futut tot ce aveai, iar asta a fost problema ta. Chiar nu mă mai interesează, iar acum nu mai eşti manipulative bitch, eşti doar stupid bitch.

:) Jamie. the44hero